ADOLESCENTA    

La adolescenta fiecare persoana trebuie sa manance mai mult. Nimic surprinzator: pubertatea antreneaza o crestere accelerata a corpului, care multiplica nevoile alimentare. A se hrani, bine sau rau, este, pentru adolescent, unul din mijloacele de exprimare de care dispune.

Deoarece corpul sau se transforma foarte rapid, adolescentul are nevoie sa manance mai mult. Nimeni nu mananca insa doar pentru a furniza energie organismului! Comportamentul alimentar nu este altceva decat un aspect al modului de viata al fiecaruia. Pentru a ne hrani corect, nu trebuie sa primim neaparat o educatie nutritionala deosebita, ci trebuie doar sa procedam astfel incat sa ne  simtim in largul nostru. Uneori alimentatia poate deveni pentru noi un mod de a ne exprima angoasele sau de a atrage asupra noastra atentia celor apropiati. Nici cu tadolescentii nu este altfel....Poate, chiar din contra, tinand cont de dorinta lor de afirmare, indiferent de mijloace, si de comportamentul lor teribilist (raport la canoanele ... maturului!).

Necesitatile alimentare ale adolescentului

In cinci ani de pubertate o fata creste in inaltime, in medie, cu 23,5 cm si depune in jur de 21 kg, dintre care 12 kg de muschi (masa slaba) si 9 kg de masa grasa (aceasta din urma corespunzand unei rezerve energetice indispensabile in caz de sarcina).

Baiatul se ingrasa, in medie cu 26 kg, din care doar 3 kg de masa grasa  si 23 kg de masa slaba, in acest timp crescand si cu circa 26 de cm in inaltime. Alimentatia trebuie sa-i furnizeze circa 3000 de calorii pe zi, ceea ce corespunde, la adult, cu ratia unui individ ce desfasoara o munca grea!

Diverse studii realizate in randul adolescentilor au indicat faptul ca, din punct de vedere cantitativ, nevoile alimentare sunt satisfacute din plin aproape la toti baietii si doar la circa 70% dintre fete, restul supraveghindu-si cu (prea mare) atentie silueta.

Pastrarea echilibrului

Din punct de vedere calitativ, proportia ce trebuie respectata intre lipide (grasimi), proteine (protide) si glucide (zaharuri) este aceeasi atat la adolescent, cat si la copil sau la tanarul adult - lipidele trebuie sa furnizeze de la 30 la 35% din aportul caloric, proteinele de la 12 la 14% si glucidele de la 50 la 58%.

Glucidele se repartizeaza in doua categorii: unele au gust dulce si sunt usor asimilabile de organism, iar altele (ce se gasesc in legumele ce contin amidon), sunt mai putin "atractive" si au o asimilare mai lenta. Din punct de vedere nutritional, legumele care contin amidon ar  trebui sa asigure aproape in totalitate aportul de glucide. Totusi, adolescentele au tendinta de a se priva de ele de cum apar primele rotunjimi ale pubertatii. Ele compenseaza aceasta rontaind adesea dulciuri, adica zaharuri rapide, care nu ar trebui sa depaseasca, in nici un caz, 15% din ratia zilnica de glucide. Oricat li s-ar repeta ca alimentele bogate in glucide lente nu ingrasa si ca ar fi mult mai bine daca ar consuma orez complet sau linte decat cateva bucati de ciocolata in pauza dintre cursuri, rezultatul ar fi acelasi: refuzul ferm, constient sau din inertie!

Alimentatia trebuie sa acopere si nevoile de saruri minerale si de vitamine. Atat baietii, cat si fetele au nevoie, in aceasta perioada, de cantitati crecute din vitaminele A, D, complex B, calciu, magneziu si fier (fetele fiind mai expuse decat baietii la o eventuala carenta de fier, datorita pierderilor de sange din timpul menstruatiilor - circa 2mg pe zi!). Alimentele care ar trebui consumate pentru acoperirea acestor nutrienti sunt: lactate, oua, ficat, legume proaspete si uscate, cereale integrale, fructe oleaginoase (si orice fructe, in general), pentru eventualele carente fiind nevoie deseori si de o corectie cu suplimente alimentare.

Alimentatia adolescentului sportiv

Copilul care face mult sport si pentru care timpul liber inseamna doar ore de antrenament si concursuri trebuie sa aiba mesele regulate, abundente si variate, iar consumul de apa sporit, pentru a evita deshidratarea.  Daca face sport la scoala, alimentatia propusa la cantina nu este suficienta sau adecvata, in general, efortului depus. Trebuie tot timpul sa stim meniul servit la cantina pentru a fi in masura sa-i preparam la masa de seara cele mai indicate mancaruri.

Zilele care preced competitia

Copilul trebuie sa manance cereale, cartofi, legume uscate - alimente care furnizeaza energie sustinuta si profunda si care contin cei mai buni carburanti ai muschilor. Trebuie evitate grasimile gatite, indigeste si, ca de obicei, trebuie incluse in alimentatie produsele lactate si cruditatile (legume si fructe).

Ziua competitiei

Copilul trebuie sa manance cu cel putin trei ore inainte de probe. In acest interval mai poate sa rontaie fructe uscate, foarte energetice si sa bea apa usor indulcita cu miere - de departe cea mai buna bautura pentru viitorii campioni! Sucurile carbogazoase sau cele cu arome de fructe din comert sunt prea dulci, iar bauturile "light" sunt nerecomandate deoarece risca sa provoace o scadere accentuata a glicemiei.

Dupa competitie

Copilul are nevoie de multe lichide pentru a recupera apa pierduta si a elimina toxinele acumulate cu ocazia efortului. Puneti legume in toate felurile de mancare - acestea il vor ajuta. La fel de mult i-ar prinde bine si legumele si fructele proaspete.

Ce fel de comportament?

Pubertatea modifica, in mod incontestabil, nevoile alimentare ale adolescentilor, iar ca parinti nu suntem in masura, de cele mai multe ori, sa-i garantam copilului o alimentatie sanatoasa si echilibrata, si aceasta din cel putin doua motive:

• adolescentul ia din ce in ce mai des masa in afara familiei si devine usor un adept al vietii "industriale";
• comportamentul de fronda, specific varstei, atinge si latura alimentara.  

Moda  actuala evidentiaza siluetele suple, sportive, iar dietele sau mancarurile "usoare" sunt, fara indoiala, foarte pe placul adolescentilor deja preocupati de transformarile pe care le sufera corpul lor.

Incidenta sporita, in societatea contemporana, a tulburarilor alimentare precum anorexia sau bulimia ar trebui totusi sa-i puna pe ganduri!

Anorexia si bulimia - doua fatete ale aceleiasi probleme!

Anorexia (inapetenta sau lipsa poftei de mancare) reprezinta una dintre "bolile civilizatiei"  si implica componente de natura psihica si comportamentala. Chiar daca se poate intalni la orice varsta, afectand nediscriminatoriu ambele sexe, cazurile cele mai frecvente sunt la copii, mai ales la varsta pubertatii, fiind insotite, frecvent, de tulburari de dinamica a somnului. O forma particulara a bolii, revendicata deopotriva de endocrinologi si de psihiatri, este "anorexia nervoasa", intalnita preponderent la fetele cu varsta intre 11 si 15 ani. Lipsa de informatii asupra problemelor sexuale si a dialogului deschis cu parintii sau educatorii, coroborate cu suprasolicitarile scolare si cu manifestarile fiziologice normale, de natura hormonala, nemaiintalnite pana atunci, determina o stare de incertitudine, manifestata neurovegetativ prin repulsie fata de mancare, amenoree, anemie, scadere in greutate, constipatie, dureri de stomac, greturi, varsaturi, care determina o pierdere accentuata a potasiului din sange, iar psihic, hiperactivitate fizica si intelectuala, tristete, framantari launtrice, introvertire, infantilism.

Bulimia reprezinta, din contra, o senzatie exagerata si patologica de foame, stapanita doar prin ingerarea unor cantitati impresionante de alimente pe care, ulterior, dintr-un sentiment de "vinovatie" sau de placere, le elimina intentionat prin vomismente, pentru a face loc altor consumuri "alimentare". In aceste conditii, asimilarea este deficitara, tanarul pare subnutrit, iar metabolismul sau este profund dereglat, ca urmare a exporturilor masive de saruri minerale.

La varsta pubertatii, multor adolescente li se pare ca sunt prea grase si incep un regim sever, slabesc mult, simtindu-se, in aparenta, foarte bine. Altele, la fel ca si cei mai multi dintre baieti, devoreaza cu lacomie totul, si uneori aceasta chiar se vede...

 Evitarea conflictului

Cum sa-i ajutam pe adolescenti sa pastreze un echilibru nutitional satisfacator? Repetand intr-una aceleasi sfaturi, riscam sa provocam mai degraba respingere dacat adeziune. Aceasta nu trebuie insa sa ne dezarmeze si sa ne impiedice sa le furnizam informatii despre alimente, chiar daca, aparent, eforturile noastre par infructuoase. Oricum, trebuie sa evitam, prin orice mijjloace, conflictele.

Inainte de a interveni trebuie sa ne intrebam daca degradarea obiceiurilor alimentare ale adolescentului este sau nu ecoul altor schimbari de comportament. Ce se intampla cu somnul, cu relatiile sale sociale, cu activitatile sale extrascolare? Daca adolescentul pare "destabilizat" in mai multe domenii, ii veti face cunoscut, sub forma unor remarci mirate sau intrebari puse intr-un moment de discutii "amicale", ca aveti impresia ca se i se intampla ceva. Aceasta atitudine poate avea sanse mai mari de raspuns decat un repros care poate conduce, in cel mai bun caz, la o tacere incapatanata. In cazul unui blocaj  total, ar fi util sa se recurga chiar la sfaturile unui specialist.